Îți mulțumesc că te-ai abonat la newsletterul meu! Dacă ești nou aici, te invit să citești secțiunea aceasta, care explică ce fac eu aici. Iar dacă ți se pare interesant, le poți spune și altora, folosind butonul de mai jos.
Sunt singură acasă și este liniște. Liniștea nu este în regulă, de când a apărut Aluna, pentru că atunci când nu face zgomot, e absorbită de distrugerea unei plante de casă sau de perdea. În cel mai fericit caz doarme, dar nu prea face asta când sunt acasă.
O cheamă Aluna pentru că are un punct mic pe bot, care seamănă cu o aluniță, și nu pentru că era foarte mică atunci când M. a cules-o dintre mașinile de pe Barbu Văcărescu. Și pentru că i se mai poate spune Luna, lunatica, adică exact așa cum este ea.
Aluna este doar unul dintre motivele pentru care pare că n-am mai scris pe aici. Al doilea este că mi-am luat un job full time, cu prezență fizică. După 4 ani de remote și relativ hibrid, am decis să mă-ntorc în traficul din oraș, să mă dau jos din pat și să merg fizic la birou, iar în prezent, încerc să mă readaptez la noua mea viață veche și încă n-am apucat să-mi sincronizez scrisul cu asta.
Dar până fac eu ajustările necesare, mă bucur să anunț, pentru cei care n-au văzut încă pe social media, că am publicat un nou material despre creativitate pe Școala9, de data aceasta cu Ivona Munteanu, o profesoară de română absolut minunată, care mi-a povestit despre cititul din cireș, despre cum poți apropia copiii de lectură și, bineînțeles, despre povești:
Lectura până la urmă îți crește mecanismele de autoreflecție, te ajută să te adâncești în tine și cred că avem super multă nevoie în lumea asta super agresivă să fim mai reflexivi, mai atenți la ce se-ntâmplă cu noi, ce se-ntâmplă cu ceilalți, mai toleranți, că apropo de tot ce ziceam, e plină lumea de ciudați, sunt pline cărțile de ciudați, e loc sub soare pentru toate ciudățeniile.
