Cum (ți) se întâmplă creativitatea și un interviu cu Alex Moldovan

Anul acesta, mi-am luat 6 luni să aflu răspunsul despre creativitate. Și în timp ce-l căutam, mi-am dat seama că, într-un fel, îl am deja, deși nu-l formulasem în cuvinte până atunci.

Creativitatea este ceea ce (ți) se întâmplă când îți dai voie să trăiești experiențe de viață diverse sau când te forțează împrejurările să o faci; când îți accepți imperfecțiunile și reușești să te ierți că nu ai cum să-i convingi și pe ceilalți să facă același lucru pentru tine; când ai curaj să stai câteva zile fără să faci nimic în mod deosebit, vasăzică când iei câte-o pauză de trăit, atenție, de trăit, nu de la trăit, dar fără s-o asezonezi cu vinovăție și nestare, ci pur și simplu când accepți momentul așa cum este el.

În același timp, creativitatea este și-un rezultat al mediului din care faci parte, tradus în oamenii cu care interacționezi frecvent, activitățile zilnice, familie, cercul de prieteni și relația de cuplu. Îți accesezi creativitatea cu mult mai multă ușurință atunci când știi că ești iubit și acceptat, e mult mai dificil să fii creativ când știi că vei fi criticat sau când contextul îți este ostil.

În fine, creativitatea depinde și de câtă joacă ai curaj să incluzi în viața ta, apropo de maturitatea adultului care citește povești, de cât de multe griji ai într-un anumit punct, de cât de multă prosperitate este în viața ta sau de cât de recunoscător ești pentru viață în general.

Cuvintele de mai sus sunt tot ale mele, dar le-am pus în ghilimele pentru că ele fac parte din cercetarea „Cum le dau poveștile idei copiilor - Îmblânzirea spiridușului capricios al creativității”, și eu cred că e frumos să te citezi, chiar dacă tot tu ești autorul.

Am scris cercetarea anul acesta, ca temă a disertației pe care am susținut-o în cadrul programului masteral „Învățare, inovare și coaching în educație” de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București.

În același timp, cuvintele de mai sus reprezintă doar opinia mea despre creativitate și doar un fel de-a răspunde la întrebarea mea pentru că cercetătorii (britanci, dar și de alte nații), nu s-au pus încă de acord asupra numeroaselor aspecte ale acestui subiect.

Revenind, munca mea de cercetare a presupus să consult mai degrabă opiniile altora, dar nu m-a deranjat deloc, mai ales că mi-a oferit ocazia perfectă să vorbesc cu mai mulți scriitori români de literatură pentru copii și să găsesc resurse consistente pe această temă.

Deși acest cuvânt - „creativitate” - mă zgârie puțin pe creier, poate din cauză că este mult prea folosit, mă fascinează că se poate studia la nesfârșit. Câțiva cercetători chiar au făcut o enciclopedie pe tema asta și era abia 1999 când s-a întâmplat și uite că, aproape 25 de ani mai târziu, tot nu-nțelegem concret ce să facem cu ea, deși e listată acolo în top competențe ale secolului.

O să mai povestesc pe tema asta din ce-am aflat, dar și din ce voi mai afla că, așa cum spuneam, subiectul se poate cerceta în continuare și simt că abia am atins marea cu degetul.

Oricum, cercetarea fost cel mai interesant proiect la care am lucrat și este și motivul pentru care citiți acum aceste cuvinte, căci m-a înarmat cu o tonă de curaj să încep și să public ceea ce scriu și să scriu lucruri noi și să mă gândesc la alte proiecte.

Deci a meritat, chiar dacă a fost îngrozitor de greu să lucrez full time și să fac și cursuri cu prezență și participare, timp de doi ani. Sunt atât de obosită că, vreo câteva săptămâni, am crezut că eu nu voi mai putea să lucrez niciodată și încă nu sunt sigură că nu e adevărat.

În același timp, să nu fac ce vreau cu adevărat să fac devenise la fel de obositor, așa că prefer oboseala asta, dacă tot mi-e somn.

În fine, cercetarea va fi publicată parțial pe Școala9, pe parcursul următoarelor luni. Primul interviu deja a apărut și este cu Alex Moldovan, autorul seriei de cărți cu Olguța și nu numai.

Las aici și un fragment din înțelepciunea lui Alex și vă invit să citiți interviul complet pe Școala9.

BC: În ce condiții crezi că se naște o idee bună?

AM: N-ar trebui să țină cont de condiții. Asta mi se pare cea mai mare greșeală, să aștepți să ai condiții. Că dacă aștepți condițiile s-ar putea să nu apară niciodată. Asta este o chestie care m-a ținut și pe mine în loc foarte mult timp. Așteptam condițiile optime pentru scris. Până în momentul când mi-a trăznit așa că probabil nici nu există și că singurul lucru pe care poți să îl faci este să get to work să începi să gândești.

Vor urma și alte interviuri, stay tuned. 💙